Dragostea si bunurile ei...

(Epistola a 2-a catre corinteeni a Sfantului Apostol Pavel)
Cap.13
"1.De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama rasunatoare si chimval rasunator.
2.Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii. iar dragoste nu am , nimic nu sunt.
3.Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul mei ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu imi foloseste.
4.Dragostea indelung rabda;dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5.Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie,nu gandeste raul.
6.Nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar.
7.Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajdueste,toate le rabda.
8.Dragostea nu cade niciodata. Cat despre prooroci, se vor desfiinta;darul limbilor va inceta;stiinta se va sfarsi.
9.Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10.Dar cand va veni ceea ce este desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11.Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, judecam ca un copil;
12.Caci vedem acum ca prin oglinda,in ghicitura,iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
13.Si acum raman acestea trei : credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."




Dragostea este cel mai de pret dar pe care Dumnezeu ni l-a dat. Fara dragoste nimic nu are valoare si nimic nu se face. In orice clipa , pe orice drum am fi daca suntem ocrotiti de dragostea lui Dumnezeu si a Maicii Lui, de dragostea familiei si a celor dragi , atunci putem muta si muntii din loc. Asa ca este bine sa lasam dragostea sa ne patrunda in suflet si sa ne calauzeasca spre drumul cel bun...Cred Doamne, ajuta necredintei mele...