Cine nu a fost macar o data in viata lui la un interviu? Cred ca marea majoritate se angajeaza prin metoda clasica (net, aplicare, chemare la test/teste, va sunam noi, iar interviu, altul si in final ...surpriza emisiunii, salariul, care nu e ceea ce te asteptai...).
Ma gandeam eu asa, veninid spre casa, de ce se prefera tot timpul ca mingea sa fie in curtea angajatorului? Nu putem si noi, prin intermediul interviului, sa ne exprimam punctele de vedere? Si asta respectand limitele "deontologice" bineinteles. De ce , pana la urma, sa fi supus la n-spe mii de teste (legate de domeniul in care lucrezi, teste de aptitudini, de limbi straine etc) pentru ca in final sa ti se spuna "pachetul salarial e cam asta...stiti avem si noi un buget ". "What a fuck? Why all these tests? For this? " Nu ar fi mai corect sa stii pentru ce te afli in arena leilor, sa stii care e miza?
Dar traim in Romania , nu? Si asta ne ocupa tot timpul ...si nervii...
Cu speranta unui viitor mai bun,
Sincerely yours
bla bla bla...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
I am still here... "I am not this hair I am not this skin I am the soul That lives within" RUMI
pai de-aia are lumea atitea carii, ca nu se cunoaste dentologie!
RăspundețiȘtergereoricum, tu acum, de cind dai interviuri si esti vedeta, mai ai si aere, vrei sa fii platita pentru ce muncesti?! rusine, de trei ori rusine!