Cum a fost 2009...

...pai nu a fost un an usor, dar plin de invataminte.
E incarcat de pilde sa vezi ca pentru a te bucura de lucrurile simple in viata e nevoie de putina bunavointa si putina dragoste...e trist cand vezi ca unii oameni pur si simplu nu sunt capabili sa aiba ganduri bune; dar, bineinteles, fiecare are lectia lui de viata.
Una peste alta anul acesta sarbatorile au venit frumos si simplu, cu oameni dragi alaturi, cu fete zambitoare, cu cadouri sub cetina de brad. Si asta e tot ce conteaza...




Le doresc tuturor sa simta bucuria iubirii si linistii sufletesti...



...sfarsit partea 1...

Zi de gratie Decembrie 19.... in asteptarea Mosului ...

A nins, a nins mult...deocamdata e frumos si alb...si frig...ce bine mai merge un vin fiert cu scortisoara si un colind cald si frumos...in asteptarea lui Mos Craciun...

Apropos de marile noastre alegeri ...

Asta a zis-o Octavian Paler:

“Cum vedeti, domnule, lumea nu e de piatra, ea protesteaza imediat, indignata, cand ramele sunt taiate inainte de a fi inghitite. Nu o deranjeaza prea mult ca un om va fi impuscat, cu conditia ca nu cumva, inainte de executie, frizerul sa-i cioparteasca obrazul cu briciul. Cam asa e morala secolului nostru. Preferam ca victimele sa fie ucise decent. Fara sa ni se arate capul. Altadata se strangeau cu miile in jurul esafodului sau al butucului, asteptand sa li se arate capul celui omorat, ca pe un trofeu, si izbucneau atunci in urale sau in hohote de ras. Vai, ce cruzime, ne spunem. Cum au putut oamenii sa fie astfel? Nu, acum nimeni nu mai procedeaza asa. Treburile astea se fac cu discretie, fara spectatori, fara martori. Aflam doar ca unii au fost trecuti in lumea dreptilor in timp ce noi dormeam sau mancam sau ne iubeam. Asta da, e decent.”

Cam asta e lumea in care traim....cum sa mai si speram ca cineva , in calitate de presedinte a Romanicii noastre, se va gandi cu "compasiune" la noi...lor nu le pasa decat de ciolanul lor made in UE.

A venit mosul....

...a venit cu liniste in suflet, cu oameni dragi alaturi....doresc la toata lumea sa simta fericire si pace in suflet...

Viata e ceva ce se construieste si se pastreaza cu bucuria de fiecare zi

De cele mai multe ori avem nevoie de confirmari - ca suntem acceptati, ca suntem iubiti, ca suntem auziti. Problema este ca in aceste momente increderea fata de propria perosana este undeva spre zero, din pacate; Si exista riscul ca in acest tumult de angoase si intrebari sa uitam sa traim, sa uitam sa ne bucuram de fiecare clipa in care respiram si putem vedea o raza de soare.
Cel mai simplu e sa comunici, sa spui ceea ce simti; astfel e usor si pentru tine si pentru cei de langa tine. Nimeni nu poate dibui cu precizie ce iti zdurda prin creierasi.
Poate astfel ajungem sa trecem dincolo de tristeti si plansete inutile si sa ne bucuram , curat, de fiecare moment din viata noastra; pentru ca fiecare clipa in care esti sanatos si respiri e o binecuvantare de la Dumnezeu.
 "Acestea sint zile din viata noastra" cum bine spune Fredie Mercury:

Musicoterapie

Cand sunt "cu nervii" ascult Machine Head-Burn my eyes. Mai ales piesa Thousand Lies - pentru ca sunt satula de minciuni, de ipocrizie si , mai ales, de nedreptate...
Urla baietii aia pentru mine ....e ca o terapie intr-un mod ciudat spus...
So watch out if you hear Machine Head around me...

Interviuri....interviuri...

Cine nu a fost macar o data in viata lui la un interviu? Cred ca marea majoritate se angajeaza prin metoda clasica (net, aplicare, chemare la test/teste, va sunam noi, iar interviu, altul si in final ...surpriza emisiunii, salariul, care nu e ceea ce te asteptai...).
Ma gandeam eu asa, veninid spre casa, de ce se prefera tot timpul ca mingea sa fie in curtea angajatorului? Nu putem si noi, prin intermediul interviului, sa ne exprimam punctele de vedere? Si asta respectand limitele "deontologice" bineinteles. De ce , pana la urma, sa fi supus la n-spe mii de teste (legate de domeniul in care lucrezi, teste de aptitudini, de limbi straine etc) pentru ca in final sa ti se spuna "pachetul salarial e cam asta...stiti avem si noi un buget ". "What a fuck? Why all these tests? For this? " Nu ar fi mai corect sa stii pentru ce te afli in arena leilor, sa stii care e miza?
Dar traim in Romania , nu? Si asta ne ocupa tot timpul ...si nervii...
Cu speranta unui viitor mai bun,
Sincerely yours
bla bla bla...

Ganduri triste pentru un prieten...

Ce ii poti spune unui prieten caruia ii moare mama dupa o lunga suferinta cauzata de cancer? Oare "Sincere Condoleante"? Dar prea suna a stereotip...Nu stiu cine poate gasi "cuvinte potrivite" pentru a alina o suferinta atat de cumplita cauzata de moartea unui om iubit. Am trecut si eu prin pierderea tatalui meu si..chiar daca a suferit (e drept, nu de cancer)...si stiam ca s-ar fi chinuit daca ar fi trait...nu mi-a fost cu nimic mai usor cand s-a dus la ingeri.
Si..cred ca nici prietenului meu nu ii este usor acum cand s-a tras cortina .
Nu te poti decat gandi la " atatea cuvinte nerostite, atatea imbratisari neimbratisate, atatea lucruri facute pentru ultima data fara ca macar sa stii"...
Cred ca nu pot decat sa ii spun ca dupa ce ajungi in cea mai intunecata parte a sufletului si dupa ce vei fi plans mult,mult, te vei trezi intr-o buna zi si iti vei spune " Nu am cum sa uit un om care a reprezentat un loc important in viata mea. Ii datorez, pentru ca m-a iubit, sa traiesc frumos si demn mai departe. Asa ca voi invata sa traiesc si asa cu un dor in suflet"
Dumnezeu sa ii odihneasca pe toti cei dragi ai nostri alaturi de ingeri...

Femeia oracol

Marti, noiembrie 17, anul de gratie 2009
Libraria Carturesti MTR
Seara de lectura cu 121.ro , invitat Monica Tatoiu
Subiectul serii "Femeia oracol" de Margaret Atwood

Minunat scrisa, subiectul interesant iar discutiile pe seama cartii si mai interesante.
Pe scurt cartea este despre o femeie (logic :)) care de la o adolescenta obeza ajunge o tanara incantatoare ( slaba, cu un par superb) dar cu un caracter slab, cu o gramada de lectii de viata neasumate( totdeauna am fost de principiul ca orice esec, nereusita, problema - cum vreti sa ii spunem- trebuie sa fie constientizata, asumata si , mai ales, rezolvata; altminteri se intoarce impotriva noastra) - am incheiat paranteza. Tanara din carte intra in tot felul de belele, cunoaste cei mai nepotriviti oameni, nu are curaj sa fie ea insasi iar la final, ca sa fie totul "minunat", isi insceneaza moartea- iarasi o fuga, din pacate si una suprema, as putea spune. Un personaj foarte bine conturat de scriitoare. Un personaj care m-a scos din minti prin slabiciunile ei...si o carte pe care am citit-o intr-o zi...
O recomand cu caldura tuturor celor care inca se cred victime sau rebeli fara cauza.

Lacrimi....sau nu...cine poate sa spuna?

Ciudat lucru dragostea asta. Ma uitam mai devreme cum mai plangea Dani in emisiunea "Neatza cu Razvan si Dani". Doamnelor si domniiilor....Mihalea Radulescu lansa cu surle si trambite o noua carte...oau dar e chiar prolifica imi zic...iar carte..si mai are una pe drum la Polirom..mda. Oricum nu despre asta vroiam sa vorbesc...Cel putin ilar mi s-a parut comportamentul lui Dani care plangea de ii sarea camasa pe el...Si ma intreb eu nedumerita nevoie mare : Care o fi motivul? E pur si simplu marketing sau sunt trairi autentice? ...si daca sunt trairi le etalam asa cu emfaza de parca am detine un monopol ciudat al sentimentelor...Hmmm...pe cand jurnalism veridic si nu desuuri ieftine? Toti iubim, toti avem trairi...ce sa facem acum? Sa le etalam asa nonsalant? Sau sunt eu un picut cam caustica...iertata imi fie cacofonia.

Gheorghe Dinica

Daca ma intrebati ce inseamna un actor mare nu stiu sa va dau o definitie exacta. Poate ca nici nu exista una. Dar un lucru e cert - daca ti-a atins inima inseamna ca este un om mare. Pacat ca nu le recunoastem suficient valoarea cat ii avem in viata.
Dumnezeu sa il odihneasca alaturi de ingeri...

Miercuri-zi de film

Azi a fost zi de film - "Love happens" cu Jennifer Aniston. Film american, cu pilde americane si cu probleme americane. Dar Jennifer si-a jucat bine rolul...ca de obicei...nimic de zis. Finalul mi-a placut totusi, a fost cu mesaj " Cand ceva se termina, altceva incepe". Si aici au perfecta dreptate...parerea mea :)

Ganduri in miez de noapte...

M-am intrebat adesea ce inseamna negura sufletului; Cat de mult trebuie sa fie pana acolo. Si atunci cand ajungi acolo ce atitudine e cea mai buna; ce trebuie sa faci ca sa te ridici inapoi la lumina. Cat de mult conteaza sa vrei sa fi un om puternic; dar la urma urmei ce inseamna sa fi puternic-sa iti rezolvi problemele confruntandu-te cu ele, sa nu iti permiti sa arati ca suferi? Si asta pentru a nu fi catalogat drept slab? Slab cum?
Pe ritmuri de jazz cu Oscar Peterson, la aceasta ora din noapte , probabil ca nu pot spune decat atat- e pana la urma normal si sa suferi, e normal si sa plangi dar toate astea numai pana la un moment dat cand te ridici si iti spui "am o viata de trait, ce fac aici?". Cat de adanca poate fi negura din suflet numai Dumnezeu stie si e mai bine sa nu iti dea cat poti sa duci. Cat de mult conteaza si iubirea si intelegerea celor din jur atunci cand te lupti cu demonii tai? Raspunsul nu e decat unul singur - ENORM.
Cred Doamne, ajuta necredintei mele.

Dragostea si bunurile ei...

(Epistola a 2-a catre corinteeni a Sfantului Apostol Pavel)
Cap.13
"1.De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama rasunatoare si chimval rasunator.
2.Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii. iar dragoste nu am , nimic nu sunt.
3.Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul mei ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu imi foloseste.
4.Dragostea indelung rabda;dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5.Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie,nu gandeste raul.
6.Nu se bucura de nedreptate ci se bucura de adevar.
7.Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajdueste,toate le rabda.
8.Dragostea nu cade niciodata. Cat despre prooroci, se vor desfiinta;darul limbilor va inceta;stiinta se va sfarsi.
9.Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10.Dar cand va veni ceea ce este desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11.Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, judecam ca un copil;
12.Caci vedem acum ca prin oglinda,in ghicitura,iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
13.Si acum raman acestea trei : credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."




Dragostea este cel mai de pret dar pe care Dumnezeu ni l-a dat. Fara dragoste nimic nu are valoare si nimic nu se face. In orice clipa , pe orice drum am fi daca suntem ocrotiti de dragostea lui Dumnezeu si a Maicii Lui, de dragostea familiei si a celor dragi , atunci putem muta si muntii din loc. Asa ca este bine sa lasam dragostea sa ne patrunda in suflet si sa ne calauzeasca spre drumul cel bun...Cred Doamne, ajuta necredintei mele...

Ganduri intr-o zi ploioasa...

Ce ne face sa mergem mai departe, dupa o cadere in gol?..Avem oare curaj sa ne ascultam vocea aceea interioara care ne spune " Intunericul nu este decat lipsa luminii. Nu iti plange de mila.Totul se intampla cu un motiv"? Nu uitam intamplarile triste ci doar invatam sa traim si asa...cu un dor in suflet...sau mai bogati cu o experienta ce face parte din lectia noastra personala.
Keep WALKING...corect ..am zis

poezia mea preferata

Lucian Blaga

---

Daţi-mi un trup, voi munţilor

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

De cugetat...

“Intr-o zi un profesor universitar s-a decis sa-si infrunte studentii. Asa ca i-a intrebat daca Dumnezeu a creat tot ce exista.
Un student curajos a raspuns ca da.
“Chiar tot”, a intrebat profesorul?
“Da, tot”, a raspuns studentul.
“Atunci Dumnezeu a creat si raul. Pentru ca raul exista”, a replicat profesorul.
La acest argument studentul nu a mai stiut ce sa zica si a ramas tacut.
Profesorul era satisfacut de ocazia de a demonstra inca o data ca, credinta este doar un mit.
Deodata un alt student a ridicat mana si a spus:
“Pot sa va adresez o intrebare, domnule profesor?”
“Bineinteles”, a venit imediat raspunsul
“Frigul exista?”
“Bineinteles!” A raspuns profesorul. “Nu ti-a fost niciodata frig?”
“De fapt, domule profesor ma simt nevoit sa va contrazic: frigul nu exista. Stiinta fizicii ne spune ca frigul este absenta caldurii. Un obiect poate fi studiat doar daca acesta emite caldura deoarece doar caldura obiectului transmite energie care apoi poate fi masurata. Fara caldura, obiectul este inert, incapabil sa transmita semnale. Frigul nu exista. Oamenii au creat termenul de frig pentru a exprima lipsa caldurii”.
Studentul continua cu o alta intrebare:
“Dar intunericul?”
”Exista”, vine raspunsul profesorului.
“Din nou gresit, domnule profesor. Intunericul este lipsa luminii. Putem studia lumina si stralucirea, dar nu si intunericul. Prisma lui Nichols ne arata variatia diferitelor culori si modalitatea in care acestea pot reflecta lumina in functie de lungimea de unda. Intunericul este termenul creat de noi pentru a explica lipsa luminii”
In final studentul intreba:
“Si raul, domnule profesor, raul exista?”
“Da!”
“Dumnezeu nu a creat raul. Raul este absenta lui Dumnezeu in inimile oamenilor, este absenta dragostei, omeniei si credintei. Dragostea si credinta sunt ca lumina si caldura. Ele exista. Absenta lor da nastere raului”
Acum era randul profesorului sa taca.

Numele studentului era: Albert Einstein.”

Octavian Paler

Cursa

“Mai departe de moarte, mai departe de viata,

mai departe de dragoste, mai departe de mine,

mai departe de noi,

mai departe de cei care-am fost,

de cei care am fi putut deveni.

Si cursa continua.”

Ganduri de azi si de ieri

Pe drumul nostru prin lume cautam , cautam si gasim ceea ce gasim pe urma ravnei, dorintei de a gasi calea, adevarul si viata...si , calatori fiind,mai ne oprim prin gari, locuri , ne stergem praful din suflet, si apoi mergem mai departe. Lectia vietii e departe de a fi insusita....
CRED DOAMNE AJUTA NECREDINTEI MELE....