Vreme bacoviana

Cu greu ma gandesc ca ma pot urni azi din casa. E intunecat afara ca intr-o poezie bacoviana...De ce oare vremea urata ne face sa fim melancolici? Lumina e cea care ne stimuleaza, ne da energie...
Si totusi...poate imi voi misca "lutul dat in dotare" la o plimbare la Ikea ( ca tot se lauda ei ca au reduceri). Sau mai bine imi hranesc spiritul cu o lectura buna...sa termin "Iubirea interzisa" a lui Paola Calvetti...
Ce bine ca e weekend!
Sa aveti o zi buna.

Afectiunea si binefacerile ei

Ce inseamna afectiunea? Simpatie, prietenie, dragoste fata de cineva...dar dincolo de aceste cuvinte ce deslusiri tainice se pot ascunde in spatele cuvantului "afectiune". Ma gandeam azi ca degeaba esti inzestrat cu afectiune, sau cel putin incerci sa patrunzi sensul ei, daca nu esti in stare sa o exprimi fata de cei dragi. Degeaba te stradui sa folosesti cuvinte mari daca nu traiesti prin toti porii, daca nu iti manifesti plenar sentimentele.
Cum poti comunica cu cineva baricadat in cetatea lui, cetate in care exista fel de fel de metode de aparare care mai de care mai ingenioase?  Ce faci atunci cand cineva , mult prea apropiat ca sa nu iti pese, te indeparteaza (poate inconstient sau nu)? Ma gandesc ca nu poti decat sa astepti cu rabdare si cu dragoste sa isi duca batalia personala, sa iasa la lumina si sa isi poate exprima  sentimentele.
Exista o vorba "sangele apa nu se face" ...asa sa fie...
Oricum ar fi nimic, pe lumea asta nimic nu ne poate salva decat noi insine si actiunile noastre. Suntem construiti din faptele noastre, din alegerile noastre, din greselile pe care ni le-am asumat, din lectiile pe care le-am invatat.
Si atunci, fiind constienti ca noi suntem artizanii propriei noastre vieti, vom purcede la drum; si vom avea incredere ca bunul nostru inger vegheaza asupra noastra, ca Dumnezeu si Maica Domnului vegheaza neincetat si nu  ne lasa sa cadem (decat daca noi,prin faptele noastre, alegem asta).
Cred Doamne, ajuta necredintei mele...

Film superb - Concertul

Seara de film... Concertul ...regizat de Radu Mihaileanu, vorbit in rusa si franceza, cu patima est europeana la mare rang si cu muzica sublima...Tchaikovsky...o curgere lina si frumoasa ca muzica, ca si actiunea filmului, ca si comicul inteligent. Un film de la care am plecat plutind cu muzica in urechi si in suflet, un film la care aproape imi impreunasem palmele sa aplaud..cand mi-am adus aminte ca sunt la film si nu la concert...
Situatiile comice, in care am regasit amintirile cenusii si reminescentele  din comunism , m-au facut sa imi aduc aminte ca , pana la urma, noi esticii suntem mult mai plini de viata si de patima decat vesticii , occidentalii cu stilul lor "clar si de nemiscat"; ma bucur oricum ca apartin Europei care inca mai foloseste creierul in orice situatie pe care ti-o aduce viata  si nu apartin Europei care intra in panica daca apasa pe un buton si nu apare "omuletul verde" la semafor care arata ca se poate traversa....
Oricum revenind la film ...ce sa mai... un regal de 5 stele...il recomand cu caldura...